Română · 16 min de citit
Cele opt cerințe care se repetă în fiecare variantă — completarea, grilele pe text, tabelul adevărat/fals și cele trei răspunsuri redactate — cu baremul fiecăreia și cu structura răspunsului care ia punctajul întreg.
Exerciții de examen pe această temă:Înțelegerea textului (194)
Subiectul I are 70 de puncte și două secțiuni. Secțiunea A (38 de puncte) verifică dacă ai înțeles cele două texte de la început; secțiunea B (32 de puncte) verifică limba română — fonetică, vocabular, morfologie, sintaxă, punctuație.
Secțiunea A e formată aproape identic în fiecare variantă:
Uită-te bine la cifre. Primele cinci cerințe fac 14 puncte și se rezolvă exclusiv căutând în text — nu ai ce „ști" sau „nu ști" acolo. Ultimele trei fac 18 puncte și se dau pe structură, nu pe talent: baremul cere fix aceleași lucruri de fiecare dată.
De aici vine cea mai importantă idee din toată lecția: la secțiunea A nu se pierde din neînțelegerea textului, ci din nescrierea a ceea ce cere baremul.
exemplu rezolvat
Câte puncte din secțiunea A se pot lua strict prin căutare în text, fără să redactezi nimic?
14 puncte — A.1 (2p), A.2, A.3, A.4 (câte 2p) și A.5 (6p).
Plus cele 6 puncte de la A.6, dacă recunoști figurile de stil. Sunt cele mai sigure puncte din toată lucrarea și se iau cu răbdare, nu cu inspirație.
Textul 1 e literar sau memorialistic: o întâmplare, un personaj, o amintire. Are narator, personaje și întâmplări așezate într-o ordine.
Textul 2 e nonficțional: un interviu, un articol de popularizare, o pagină de dicționar sau de enciclopedie. Explică, nu povestește.
Cele două sunt alese ca să aibă ceva în comun — de obicei o temă (copilăria, natura, meșteșugul, timpul). Legătura dintre ele nu e o coincidență: pe ea se construiește cerința A.7, care valorează 6 puncte.
Ordinea recomandată de citire:
Notele de subsol nu sunt decor. Cuvântul explicat la subsol (curmătură, metamorfoză) apare acolo fiindcă e nevoie de el într-o cerință. Dacă vezi o notă, întreabă-te imediat la ce întrebare folosește.
Titlul, autorul și sursa contează. Sunt scrise sub fiecare text și de acolo se iau răspunsuri: cine vorbește, din ce carte e fragmentul, unde a apărut interviul.
exemplu rezolvat
De ce se citesc cerințele înaintea textelor, dacă tot trebuie să citești textele?
Fiindcă a doua citire devine căutare, nu lectură. Când știi că ți se cere „într-un loc numit Creuse — adevărat sau fals?", ochiul se oprește singur la numele propriu.
La o lucrare de două ore cu 17 cerințe, diferența nu e de înțelegere, ci de timp.
Ți se dă o propoziție cu două spații libere și ți se cere să le completezi cu informații din textul 1. Fiecare spațiu valorează 1 punct.
Regulile care decid punctul:
E cea mai ușoară cerință din toată lucrarea. Se pierde aproape numai din grabă.
exemplu rezolvat
Textul spune: „un băiat mai mare, Daniel, care învață la un liceu în Chamonix și locuiește la internat". Cerința: „Fratele Yolandei, _____ (prenumele), locuiește la un _____."
Daniel și internat.
Atenție la a doua: în text scrie „locuiește la internat", dar propoziția de completat are deja „la un", deci se scrie doar internat. „la internat" ar dubla prepoziția.
Trei grile cu patru variante, marcate cu litere. De obicei una se referă la textul 1 și două la textul 2, iar cerința ți-o spune între paranteze: (valorifică textul 2).
Prima regulă: „valorifică textul 2" înseamnă că răspunsul e în textul 2. Dacă îl cauți în textul 1, îl vei găsi — și va fi greșit. E capcana cea mai ieftină din toată lucrarea.
A doua regulă: răspunsul corect e cel scris în text, nu cel adevărat în lume. Poți ști din altă parte că informația e alta; nu contează. Se punctează ce spune fragmentul.
Cum se rezolvă, practic:
Distractorii sunt construiți la fel de fiecare dată: una dintre variante e ceva ce chiar apare în text, dar în alt context; una e adevărată în general, dar nu e în text; una e răspunsul la altă cerință.
exemplu rezolvat
În textul 2 scrie: „Minutarul a fost adăugat abia după trei sute de ani, când navigația pe mări lungi a făcut din minut o unitate care conta." Grilă: „Minutarul a apărut deoarece (valorifică textul 2): a) bisericile cereau ore exacte; b) navigația avea nevoie de măsurători mai fine; c) mecanismele s-au ieftinit; d) oamenii se trezeau mai devreme."
b).
Varianta a) e distractorul clasic: bisericile chiar apar în text, dar legate de primele ceasuri fără minutar. Apariția în text nu e același lucru cu răspunsul la întrebare.
Șase enunțuri, grupate de obicei câte trei pe fiecare text, și trebuie să notezi „X" în coloana A sau F. Fiecare enunț valorează 1 punct, independent de celelalte — e cerința cu cel mai bun raport între efort și puncte din toată lucrarea.
Se rezolvă enunț cu enunț, revenind în text de fiecare dată. Nu din memoria lecturii: enunțurile sunt scrise special ca să semene cu textul.
Tiparele de fals, în ordinea frecvenței:
Regula de decizie: dacă nu poți pune degetul pe secvența care îl susține, enunțul e fals. „Nu scrie nicăieri" înseamnă fals, nu „poate".
Nu lăsa niciun rând necompletat. Nu se scad puncte pentru greșeală, deci un rând gol e un punct sigur pierdut, iar o bifă la nimereală e o șansă din două.
exemplu rezolvat
Text: „Ceasul rămânea în urmă cam un sfert de oră pe săptămână, și de aceea bunicul se trezea, an de an, tot mai devreme." Enunț: „Bunicul se trezea tot mai târziu, pentru că ceasul rămânea în urmă." Adevărat sau fals?
Fals. Textul spune „tot mai devreme".
E tiparul „un singur detaliu schimbat", cel mai frecvent din toate: restul enunțului e copiat exact, ca să treacă neobservat. De asta se recitește secvența, nu enunțul.
exemplu rezolvat
Același text. Enunț: „Familia știa că ceasul rămâne în urmă, dar nu i-a spus bunicului." Adevărat sau fals?
Adevărat. „Nu era adevărat. Ceasul rămânea în urmă [...]. Dar niciunul dintre noi nu i-a spus vreodată."
Aici enunțul reformulează, nu copiază — și tot adevărat este. Reformularea nu face un enunț fals; doar contrazicerea textului îl face.
> Prezintă, în minimum 30 de cuvinte, un element de conținut comun celor două texte date, valorificând câte o secvență relevantă din fiecare text.
Baremul, care nu se schimbă de la o variantă la alta:
„Element de conținut" înseamnă temă, idee, sentiment, personaj, spațiu, timp — despre ce vorbesc textele. Nu înseamnă element de formă: „ambele sunt texte", „ambele au un narator", „ambele sunt scrise la persoana I" nu iau cele 2 puncte.
Structura care ia 6 din 6, în trei propoziții:
Secvența se pune între ghilimele și se copiază exact. O trimitere vagă („se vede pe tot parcursul textului") nu e secvență și nu ia punctul.
Numărul minim e minim, nu țintă. Cere 30, scrie 40–50. Structura de mai sus le depășește oricum.
exemplu rezolvat
Textul 1 — bunicul cu ceasul de buzunar. Textul 2 — cum funcționează un ceas mecanic. Scrie răspunsul la A.7.
Un element de conținut comun celor două texte este timpul măsurat cu un ceas mecanic. În textul 1, ceasul e un obiect de familie, moștenit și îngrijit după un ritual, așa cum arată secvența „îl întorcea de treizeci și două de ori, nici mai mult, nici mai puțin". În textul 2, același obiect e explicat tehnic, ca un mecanism care nu se oprește brusc, ci încetinește: „el rămâne în urmă. Frecarea crește, uleiul se usucă".
De ce ia 6 din 6: elementul e de conținut (2p), fiecare text e prezentat cu o secvență exactă între ghilimele (1p + 1p), iar textul are peste 30 de cuvinte (1p). Al șaselea punct e al tău dacă scrii corect.
exemplu rezolvat
De ce nu ia puncte răspunsul: „Ambele texte vorbesc despre ceasuri și sunt interesante"?
Pierde cel puțin 4 puncte din 6.
„Vorbesc despre ceasuri" e într-adevăr un element de conținut, deci cele 2 puncte s-ar putea da — dar nu există nicio secvență din textul 1 și nicio secvență din textul 2 (−2p), iar răspunsul are 9 cuvinte în loc de 30 (−1p). „Sunt interesante" nu se punctează niciodată.
> Crezi că ____? Motivează-ți răspunsul, în 50–100 de cuvinte, valorificând textul 2.
Baremul:
Cele 2 puncte pentru text sunt cele mai des pierdute din toată secțiunea A, și dintr-un singur motiv: elevul răspunde din experiența lui personală și uită textul. Cerința spune „valorificând textul 2", nu „valorificând ce crezi tu".
Nu există răspuns greșit la întrebarea în sine. „Da" și „Nu" iau același punct. Se punctează motivarea, nu opinia — deci alege varianta pe care o poți susține cu textul, chiar dacă nu e ce crezi cu adevărat.
Structura care ia 6 din 6:
Numărul de cuvinte are aici și maxim. 50–100 înseamnă că și 110 cuvinte pierd punctul. Ținta sigură e 70–80: departe de ambele margini.
exemplu rezolvat
„Crezi că lucrurile vechi merită păstrate, chiar dacă nu mai funcționează perfect? Motivează-ți răspunsul, în 50–100 de cuvinte, valorificând textul 1."
Da, cred că lucrurile vechi merită păstrate, chiar dacă nu mai sunt exacte. Le păstrăm pentru legătura cu oamenii de la care ne-au rămas, nu pentru cât de bine își fac treaba. În textul 1, ceasul bunicului rămâne în urmă „cam un sfert de oră pe săptămână", și totuși nimeni din familie nu îi spune, fiindcă „ne plăcea să credem, împreună cu el, că lucrurile vechi știu singure ce au de făcut". Prin urmare, valoarea obiectului stă în povestea lui, nu în precizia lui.
79 de cuvinte. Răspuns în prima propoziție (1p), motivare (1p), două secvențe din textul indicat (2p), încadrare (1p).
exemplu rezolvat
Ce se întâmplă dacă răspunzi doar: „Da, pentru că bunicii noștri țin la lucrurile vechi și e frumos să le păstrăm în familie, ca amintire de la ei"?
Iei 2 puncte din 6: răspunsul (1p) și motivarea (1p).
Pierzi cele 2 puncte pentru valorificarea textului — nu apare nicio secvență și nicio referire la fragment — și pierzi punctul de încadrare, fiindcă are 24 de cuvinte, sub minimul de 50. E cel mai frecvent răspuns incomplet de la această cerință.
> Asociază fragmentul dat cu un alt text literar studiat la clasă sau citit ca lectură suplimentară, prezentând, în 50–100 de cuvinte, o valoare comună, prin referire la câte o secvență relevantă din fiecare text.
Baremul:
Punctul cel mai ușor de pierdut e al doilea: titlul FĂRĂ autor nu ia punctul. „Ca în Amintiri din copilărie" — 0 puncte. „Ca în Amintiri din copilărie de Ion Creangă" — 1 punct.
Pregătește-ți dinainte trei-patru texte, pe valori diferite. Nu ai nevoie de mai multe, fiindcă valoarea cerută se potrivește aproape întotdeauna cu una dintre ele:
Pentru fiecare, învață o secvență scurtă pe de rost. O propoziție e destul, și fără ea cele 2 puncte de prezentare nu se pot lua.
Structura care ia 6 din 6:
exemplu rezolvat
Scrie răspunsul la A.9 pentru textul 1 (bunicul și ceasul).
O valoare pe care o regăsesc în textul dat este respectul față de memoria familiei. Aceeași valoare apare în Amintiri din copilărie de Ion Creangă. În textul dat, nepoții aleg să nu îi spună bunicului că ceasul rămâne în urmă, pentru a nu-i strica ritualul: „niciunul dintre noi nu i-a spus vreodată". La Creangă, casa părintească e păstrată în amintire cu aceeași grijă, ca un loc la care naratorul se întoarce mereu cu drag. Astfel, ambele texte arată că trecutul familiei se păstrează prin gesturi mici.
83 de cuvinte. Valoare (1p), titlu și autor (1p), câte o referire la fiecare text, dintre care una cu citat exact (2p), încadrare (1p).
exemplu rezolvat
Se poate folosi un film, un serial sau o carte necitită la școală?
Cerința spune „un alt text literar studiat la clasă sau citit ca lectură suplimentară". Un film nu e text literar și nu ia punctul.
O carte citită în afara școlii e acceptată — asta înseamnă „lectură suplimentară". Dar trebuie să îi știi titlul și autorul exact și să poți spune ceva concret din ea; altfel pierzi și cele 2 puncte de prezentare.
8 exerciții în formatul examenului. Alegi o variantă și vezi imediat de ce cad și celelalte. Gratuit, aici, pe pagină.
exercițiul 1 din 8 · 0 corecte
Textul 1
Bunicul avea un ceas de buzunar pe care nu-l lăsa niciodată din mână mai mult de o zi. În fiecare seară îl întorcea de treizeci și două de ori, nici mai mult, nici mai puțin, și îl punea pe noptieră cu capacul deschis, ca să audă tictacul.
— De ce tocmai treizeci și două? l-am întrebat odată.
— Fiindcă așa m-a învățat tata, a zis el, și tata al lui l-a învățat pe el. Ceasul ăsta a trecut prin trei războaie și n-a rămas în urmă nici cu un minut.
Nu era adevărat. Ceasul rămânea în urmă cam un sfert de oră pe săptămână, și de aceea bunicul se trezea, an de an, tot mai devreme. Dar niciunul dintre noi nu i-a spus vreodată. Ne plăcea să credem, împreună cu el, că lucrurile vechi știu singure ce au de făcut.
Bunicul își întorcea ceasul de treizeci și două de ori pentru că (valorifică textul 1):
8 exerciții date la Evaluarea Națională, la acest capitol. Fiecare cu explicație pe toate variantele și cu link către rezolvarea întreagă.
exercițiul 1 din 8 · 0 corecte
Textul 1
Țestoasa o adusese la redacție șeful tipografilor, într-o seară de toamnă. Zicea că o găsise pe aleea din fața tipografiei, când dădea să se suie în mașină și să vină după ultimele pagini ale ziarului. Cum broasca părea derutată și nu se clintea nici îndemnată cu vârful pantofului, tipograful o luase şi-o adusese aici. [...]
Vreo doi reporteri, ultimii rămași atât de târziu la serviciu, i-au adus de afară, din rondurile de la marginea drumului, iarbă și frunze, ba chiar și petale portocalii, de crăiță. Broasca i-a refuzat, trăgându-și în carapace capul pestriț. Reporterii s-au plictisit repede, șeful tipografiei a dispărut și el. Când să stingă lumina și să plece acasă, Vladimir s-a aplecat și a apucat cu două degete carapacea rece în care se ghemuia un trup viu. A dus țestoasa acasă și așa a început totul.
În zilele următoare, broasca a refuzat orice fel de legume și fructe și a stat tot mai retrasă. Vladimir şi-a dat seama că, de fapt, era o țestoasă de apă și, prin urmare, carnivoră. A umplut o cădiță de plastic, a lăsat-o să plonjeze acolo şi i-a dat carne proaspătă, atent mărunțită. Țestoasa a prins viață. O vreme i-a mers bine aşa. Apoi, când s-a făcut tot mai frig, s-a retras într-un colț al sufrageriei şi a intrat în hibernare. Din când în când, Vladimir ridica perna îmbrăcată în pluș roșu cu care o acoperise și o privea. Când a venit primăvara și țestoasa a făcut iarăși ochi, i-a servit câteva mese zdravene, din bucățele de carne de pui și chiar de curcan, apoi a eliberat-o în pădure, pe malul iazului unde putea să trăiască o sută de ani fără să o mai deranjeze vreodată vreun om.
Vladimir locuia aproape de pădure. [...]
Cum lucra doar după-amiezile, Vladimir își petrecea diminețile fie în grădină, ascultând păsările, răsfoind vreo carte așezat pe treptele casei, fie hoinărind prin acest petic verde din preajma casei. Știa și cu ochii închiși harta nescrisă a acestui ținut, așa cum alții știu străzile şi cele mai întortocheate alei din cartierul în care-au crescut. Poteci bătătorite, dizolvându-se după o vreme pe sub tufe înalte, dispărând cu totul şi reapărând preschimbate mai departe, mult dincolo de locurile străbătute de cei câțiva rătăciți, subțiate acum, niște poteci fragile, greu de zărit, marcate de o singură pereche de pași, ai lui, dus și întors, primăvară, vară și toamnă. Povârnișuri şi văi, luminișuri, buturugi înnegrite de ploi, albite de timp, acoperite pe-o parte de mușchi, pe toate le știa nu ca un om născut în ultima casă de la marginea orașului, ci ca o sălbăticiune, ca o jivină venită pe lume aici, în măruntaiele pădurii, desprinsă direct din contorsiunile vreunei rădăcini acum patru decenii, o prelungire însuflețită a unui lemn viu sau uscat, crescând și hrănindu-se cu aceste forme, miresme, nuanțe și foșnete. Uneori poposea într-un asemenea loc, se așeza pe un ciot sau se culca direct pe pământ printre arbori, privind cerul printre ramuri înalte, minute în șir sau chiar ceasuri, contemplând jadul* coroanelor vara, hașurile în cărbune ale crengilor iarna.
Iată ce nu știa nimeni despre corectorul de ziar Vladimir Pârvulescu.
Însă nu din pădure, ci din redacție au ajuns la el animalele următoare, cele pe care avea să le țină scurtă vreme acasă, până s-au întremat, pentru ca apoi să le elibereze. Un uliu păsărar adus chiar de patron dintr-o excursie. Biata pasăre se electrocutase când poposise pe nişte sârme, avea aripile arse. L-au dus la cabinetul veterinarului de lângă ziar, i-au oblojit rănile și, după un timp, când uliului i-au crescut pene noi, l-au eliberat pe malul râului Argeş, în uralele celor prezenți.
Apoi a fost un stârc cenuşiu, adus la redacție cu o Dacie vişinie de [...] un omuleţ altminteri nesuferit, care-l găsise cu picioarele prinse în apele înghețate ale râului, la un început de iarnă. Cu stârcul a fost nebunie, se zbătea în maşină și putea să scoată ochii unui om dintr-o singură mișcare cu ciocul său lung. Însă acasă, păsăroiul se liniștise; îi plăcea să se plimbe pe verandă ca un domn îmbrăcat în frac care-și ţine mâinile adunate la spate, mânca aproape orice îi dădea Vladimir – era înnebunit mai ales după ouă – și se culca extraordinar de devreme, astfel încât nu producea niciun deranj cât timp corectorul era la serviciu. Şi el a fost eliberat pe râu, primăvara, iar fotografia lui a ocupat prima pagină a unui ziar făcut într-o duminică.
Veronica D. Niculescu, Mesteceni de hârtie
Încercuiește litera corespunzătoare răspunsului corect, valorificând informațiile din textul 1.
Vladimir are meseria de
Cele 12 de idei din lecție, în formă scurtă. În cont le poți exersa ca flashcards, iar algoritmul ți le readuce exact înainte să le uiți.
Cât valorează secțiunea A a Subiectului I și din ce e formată?
38 de puncte din 70: A.1 completare (2p), A.2–A.4 grile (câte 2p), A.5 adevărat/fals (6p), A.6 figuri de stil (6p), A.7 element comun (6p), A.8 răspuns motivat (6p), A.9 asociere (6p).
Ce înseamnă „valorifică textul 2" dintr-o cerință?
Că răspunsul se caută EXCLUSIV în textul 2. Dacă îl cauți în textul 1, îl vei găsi și va fi greșit.
Răspunsul corect la o grilă e cel adevărat sau cel din text?
Cel din text. Ce știi din altă parte nu se punctează — se punctează ce spune fragmentul.
Regula de decizie la tabelul adevărat/fals?
Dacă nu poți pune degetul pe secvența care susține enunțul, e fals. „Nu scrie nicăieri" înseamnă fals, nu „poate". Și nu lași niciun rând gol.
Cele mai frecvente tipare de enunț fals?
Un singur detaliu schimbat; ceva ce s-ar fi putut întâmpla, dar nu s-a întâmplat; rolurile inversate; „de obicei" devenit „întotdeauna"; informația din celălalt text.
Baremul cerinței A.7 (elementul comun), pe puncte?
2p elementul de conținut comun + 1p secvență din textul 1 + 1p secvență din textul 2 + 1p norme + 1p minimum 30 de cuvinte.
Ce NU se acceptă ca „element de conținut comun"?
Elementele de formă: „ambele sunt texte", „ambele au un narator", „ambele sunt la persoana I". Se cere temă, idee, sentiment, personaj, spațiu sau timp.
Care sunt punctele cel mai des pierdute la A.8 și de ce?
Cele 2 puncte pentru valorificarea textului: elevul răspunde din experiența personală și nu citează deloc fragmentul indicat.
La A.8 contează dacă răspunzi „da" sau „nu"?
Nu. Se punctează motivarea și folosirea textului, nu opinia. Alege varianta pe care o poți susține cu o secvență din text.
Ce se pierde la A.9 dacă scrii doar titlul textului asociat?
Punctul pentru „precizarea titlului ȘI a autorului". „Amintiri din copilărie" = 0p; „Amintiri din copilărie de Ion Creangă" = 1p.
Cum tratezi numărul de cuvinte la A.7, A.8 și A.9?
A.7 cere minimum 30 (scrie 40–50). A.8 și A.9 cer 50–100, deci există și maxim — ținta sigură e 70–80. Numeri o dată, la final.
Ce este o „secvență relevantă" în sensul baremului?
Un fragment scurt copiat exact din text și pus între ghilimele. „Se vede în tot textul" nu e secvență și nu ia punctul.
În cont, cele 12 de cards intră într-un program de repetiție: cele grele revin mâine, cele ușoare peste câteva zile. Plus simulări corectate pe baremul oficial.
Exersează cu flashcards →5 credite bonus la înregistrare. Fără card.