Înțelegerea textului: secțiunea A a Subiectului I

Subiectul I are 70 de puncte și două secțiuni. Secțiunea A (38 de puncte) verifică dacă ai înțeles cele două texte de la început; secțiunea B (32 de puncte) verifică limba română — fonetică, vocabular, morfologie, sintaxă, punctuație.

Secțiunea A e formată aproape identic în fiecare variantă:

• A.1 — 2 puncte. Completezi două spații punctate cu informații din textul 1.
• A.2, A.3, A.4 — câte 2 puncte. Trei grile cu patru variante, pe informații din texte.
• A.5 — 6 puncte. Șase enunțuri de bifat adevărat sau fals, câte 1 punct fiecare.
• A.6 — 6 puncte. Două figuri de stil, transcrise și numite. (E capitol separat: vezi lecția de figuri de stil.)
• A.7 — 6 puncte. Un element de conținut comun celor două texte, în minimum 30 de cuvinte.
• A.8 — 6 puncte. Un răspuns motivat la o întrebare, în 50–100 de cuvinte, valorificând unul dintre texte.
• A.9 — 6 puncte. Asocierea textului cu un alt text literar, pe o valoare comună, în 50–100 de cuvinte.

Uită-te bine la cifre. Primele cinci cerințe fac 14 puncte și se rezolvă exclusiv căutând în text — nu ai ce „ști" sau „nu ști" acolo. Ultimele trei fac 18 puncte și se dau pe structură, nu pe talent: baremul cere fix aceleași lucruri de fiecare dată.

De aici vine cea mai importantă idee din toată lecția: la secțiunea A nu se pierde din neînțelegerea textului, ci din nescrierea a ceea ce cere baremul.

Textul 1 e literar sau memorialistic: o întâmplare, un personaj, o amintire. Are narator, personaje și întâmplări așezate într-o ordine.

Textul 2 e nonficțional: un interviu, un articol de popularizare, o pagină de dicționar sau de enciclopedie. Explică, nu povestește.

Cele două sunt alese ca să aibă ceva în comun — de obicei o temă (copilăria, natura, meșteșugul, timpul). Legătura dintre ele nu e o coincidență: pe ea se construiește cerința A.7, care valorează 6 puncte.

Ordinea recomandată de citire:

1. Citește întâi cerințele, nu textele. Durează un minut și îți spune ce să cauți.
2. Citește textul 1 dintr-o bucată, fără să te oprești la cuvinte necunoscute.
3. Citește textul 2 la fel.
4. Abia acum revino la fiecare cerință și caută răspunsul în text, cu degetul pe rând.

Notele de subsol nu sunt decor. Cuvântul explicat la subsol (curmătură, metamorfoză) apare acolo fiindcă e nevoie de el într-o cerință. Dacă vezi o notă, întreabă-te imediat la ce întrebare folosește.

Titlul, autorul și sursa contează. Sunt scrise sub fiecare text și de acolo se iau răspunsuri: cine vorbește, din ce carte e fragmentul, unde a apărut interviul.

Ți se dă o propoziție cu două spații libere și ți se cere să le completezi cu informații din textul 1. Fiecare spațiu valorează 1 punct.

Regulile care decid punctul:

• Răspunsul e în text, cuvânt cu cuvânt. Nu se cere reformulare și nu se cere deducție.
• Copiază forma potrivită, nu forma din text, dacă propoziția o cere altfel. Dacă enunțul spune „locuiește la un _______", răspunsul e internat, nu „locuiește la internat".
• Citește ce ți se cere în paranteză. Când scrie „_______ (prenumele)", răspunsul e prenumele, nu numele întreg și nu o descriere.
• Nu completa din capul tău. Un răspuns plauzibil, dar care nu apare în text, nu ia punctul.

E cea mai ușoară cerință din toată lucrarea. Se pierde aproape numai din grabă.

Trei grile cu patru variante, marcate cu litere. De obicei una se referă la textul 1 și două la textul 2, iar cerința ți-o spune între paranteze: (valorifică textul 2).

Prima regulă: „valorifică textul 2" înseamnă că răspunsul e în textul 2. Dacă îl cauți în textul 1, îl vei găsi — și va fi greșit. E capcana cea mai ieftină din toată lucrarea.

A doua regulă: răspunsul corect e cel scris în text, nu cel adevărat în lume. Poți ști din altă parte că informația e alta; nu contează. Se punctează ce spune fragmentul.

Cum se rezolvă, practic:

1. Ia din cerință cuvântul care nu se poate confunda — un nume propriu, un obiect, o cifră.
2. Găsește-l în text. Răspunsul e aproape sigur în același rând sau în cel următor.
3. Verifică toate cele patru variante pe rândul acela, nu doar pe cea care ți-a sunat bine.

Distractorii sunt construiți la fel de fiecare dată: una dintre variante e ceva ce chiar apare în text, dar în alt context; una e adevărată în general, dar nu e în text; una e răspunsul la altă cerință.

Șase enunțuri, grupate de obicei câte trei pe fiecare text, și trebuie să notezi „X" în coloana A sau F. Fiecare enunț valorează 1 punct, independent de celelalte — e cerința cu cel mai bun raport între efort și puncte din toată lucrarea.

Se rezolvă enunț cu enunț, revenind în text de fiecare dată. Nu din memoria lecturii: enunțurile sunt scrise special ca să semene cu textul.

Tiparele de fals, în ordinea frecvenței:

• Un singur detaliu schimbat. „Tatăl și fiica fac popas la Creuse" (adevărat) față de „Tatăl și fiica ajung la Creuse seara" (fals — ora nu apare).
• Ceva ce ar fi putut să se întâmple, dar nu s-a întâmplat. „Yolanda este rănită de animale sălbatice" — în text nimeni nu e rănit.
• Rolurile inversate. Cine face acțiunea și cine o suferă se schimbă între ele.
• Generalizarea. Textul spune „de obicei", enunțul spune „întotdeauna".
• Confuzia între texte. Informația e reală, dar în celălalt text.

Regula de decizie: dacă nu poți pune degetul pe secvența care îl susține, enunțul e fals. „Nu scrie nicăieri" înseamnă fals, nu „poate".

Nu lăsa niciun rând necompletat. Nu se scad puncte pentru greșeală, deci un rând gol e un punct sigur pierdut, iar o bifă la nimereală e o șansă din două.

> Prezintă, în minimum 30 de cuvinte, un element de conținut comun celor două texte date, valorificând câte o secvență relevantă din fiecare text.

Baremul, care nu se schimbă de la o variantă la alta:

• 2 puncte — precizarea unui element de conținut comun
• 1 punct — prezentarea lui din textul 1, cu o secvență
• 1 punct — prezentarea lui din textul 2, cu o secvență
• 1 punct — respectarea normelor de exprimare, punctuație, ortografie
• 1 punct — respectarea numărului minim de cuvinte

„Element de conținut" înseamnă temă, idee, sentiment, personaj, spațiu, timp — despre ce vorbesc textele. Nu înseamnă element de formă: „ambele sunt texte", „ambele au un narator", „ambele sunt scrise la persoana I" nu iau cele 2 puncte.

Structura care ia 6 din 6, în trei propoziții:

1. Un element de conținut comun celor două texte este ____. (numești elementul — 2p)
2. În textul 1, ____, așa cum se vede în secvența „____". (citat scurt — 1p)
3. În textul 2, ____, ideea apărând în secvența „____". (citat scurt — 1p)

Secvența se pune între ghilimele și se copiază exact. O trimitere vagă („se vede pe tot parcursul textului") nu e secvență și nu ia punctul.

Numărul minim e minim, nu țintă. Cere 30, scrie 40–50. Structura de mai sus le depășește oricum.

> Crezi că ____? Motivează-ți răspunsul, în 50–100 de cuvinte, valorificând textul 2.

Baremul:

• 1 punct — menționarea răspunsului la întrebare
• 1 punct — motivarea adecvată a răspunsului
• 2 puncte — valorificarea textului indicat (1 punct dacă e doar o încercare)
• 1 punct — normele de exprimare, punctuație, ortografie
• 1 punct — încadrarea în 50–100 de cuvinte

Cele 2 puncte pentru text sunt cele mai des pierdute din toată secțiunea A, și dintr-un singur motiv: elevul răspunde din experiența lui personală și uită textul. Cerința spune „valorificând textul 2", nu „valorificând ce crezi tu".

Nu există răspuns greșit la întrebarea în sine. „Da" și „Nu" iau același punct. Se punctează motivarea, nu opinia — deci alege varianta pe care o poți susține cu textul, chiar dacă nu e ce crezi cu adevărat.

Structura care ia 6 din 6:

1. Da / Nu, cred că ____. (răspuns explicit, în prima propoziție — 1p)
2. Consider asta pentru că ____. (motivul, formulat general — 1p)
3. În textul 2, ____, așa cum reiese din secvența „____". (textul, cu citat — 2p)
4. De aceea / Prin urmare, ____. (o propoziție de închidere, care te duce și peste 50 de cuvinte)

Numărul de cuvinte are aici și maxim. 50–100 înseamnă că și 110 cuvinte pierd punctul. Ținta sigură e 70–80: departe de ambele margini.

> Asociază fragmentul dat cu un alt text literar studiat la clasă sau citit ca lectură suplimentară, prezentând, în 50–100 de cuvinte, o valoare comună, prin referire la câte o secvență relevantă din fiecare text.

Baremul:

• 1 punct — numirea unei valori identificate în textul dat
• 1 punct — precizarea titlului și a autorului unui text asociat
• 2 puncte — prezentarea valorii comune, cu câte o secvență din fiecare text
• 1 punct — normele de exprimare, punctuație, ortografie
• 1 punct — încadrarea în 50–100 de cuvinte

Punctul cel mai ușor de pierdut e al doilea: titlul FĂRĂ autor nu ia punctul. „Ca în Amintiri din copilărie" — 0 puncte. „Ca în Amintiri din copilărie de Ion Creangă" — 1 punct.

Pregătește-ți dinainte trei-patru texte, pe valori diferite. Nu ai nevoie de mai multe, fiindcă valoarea cerută se potrivește aproape întotdeauna cu una dintre ele:

• copilăria, familia — Amintiri din copilărie de Ion Creangă
• legătura omului cu natura — Dumbrava minunată de Mihail Sadoveanu
• prietenia, curajul — Cireșarii de Constantin Chiriță
• bunătatea, blândețea, grija față de celălalt — Bunicul de Barbu Ștefănescu Delavrancea
• responsabilitatea, prietenia — Micul Prinț de Antoine de Saint-Exupéry

Pentru fiecare, învață o secvență scurtă pe de rost. O propoziție e destul, și fără ea cele 2 puncte de prezentare nu se pot lua.

Structura care ia 6 din 6:

1. O valoare pe care o regăsesc în textul dat este ____. (1p)
2. Aceeași valoare apare în ____ de ____. (titlu și autor — 1p)
3. În textul dat, ____: „____". (secvență — 1p din cele 2)
4. În ____, ____: „____". (secvență — al doilea punct)

• Răspunzi din capul tău, nu din text. La A.8, cele 2 puncte pentru „valorificarea textului" se pierd exact așa, și e cea mai scumpă greșeală din secțiune.
• Cauți în textul greșit. „Valorifică textul 2" nu e o formulă de politețe.
• Citezi vag. „Se vede în tot textul" nu e secvență. Secvența se pune între ghilimele și se copiază exact.
• Numeri cuvintele din ochi. Sub minim sau peste maxim, punctul e pierdut întreg. Numără-le, o singură dată, la final.
• Dai titlul fără autor la A.9. Un punct pierdut pentru trei cuvinte nescrise.
• Confunzi conținutul cu forma la A.7. „Ambele au un narator" nu e element de conținut.
• Lași rânduri goale la A.5. Nu se scad puncte pentru răspuns greșit; un rând necompletat e un punct sigur pierdut.
• Scrii mult ca să pară mai bine. Baremul are cinci criterii fixe. Ce nu intră în ele nu aduce nimic, dar consumă timpul de care ai nevoie la Subiectul al II-lea.