Exercițiul A.A.2 — Subiectul I, EN română · simulare națională 2026

Textul 1

Baci-Vulcu se opri și se uită în ochii copiilor. — Aici începe codrul meu, le zise. Asta-i cărarea, alta nu e. Semne turistice veți zări la fiecare sută de metri. Două dungi albe și una roşie la mijloc. O vedeți? Pe aici, dacă mergeţi până se lasă umbra, ajungeți cu bine la stâna lui Lascu. Dar să nu pierdeți vremea pe drum. Călcați, fără grabă, cu spor însă. Că timp aveți destul. Vă e frică? — Nu, răspunseră copiii, deşi în ochii lor, pădurea asta fioroasă, imensă, părea să aprindă o luminiță de fior și spaimă. — Dacă vă e frică, vă întoarceți. Stați la mine – și peste o zi-două, vă duc eu. Călare. […]

Ion D. Sîrbu, De ce plânge mama?

Textul 2

Plouase de curând, aşa că pădurea era pustie. Din pământ se ridicau aburi subțiri, care se înfășurau în fâșii de ceață deasupra Văii Albe. A apărut brusc după un colț de stâncă. M-am uitat lung la ea. Nu puteam să cred că este o vulpe, așa că i-am examinat pe rând botul, blana și coada. Da, nu era niciun dubiu: avea coadă de vulpe! Așa că am întrebat-o: Ce faci, Vulpe? S-a uitat la mine, înclinând ușor capul, așa cum fac uneori câinii când vor să înțeleagă mai bine de ce i-ai strigat. Probabil că o fi priceput, căci ne-am privit în ochi minute în șir. Apoi a luat-o agale prin pădure și s-a oprit în fața unei mici scorburi. […]

Vintilă Mihăilescu, Eu și vulpea, www.dilemaveche.ro