Exercițiul B.B.8 — Subiectul I, EN română · antrenament nr. 1

Textul 1

În vara când am împlinit doisprezece ani, bunicul m-a trimis să păzesc lanul de la marginea satului. Mi-a dat o pălărie de paie, mare cât o roată de car, și mi-a spus să am grijă de tot ce mișcă pe câmp, fiindcă pământul ne ține pe toți. N-am înțeles atunci ce voia să zică, dar am pornit cu inima ușoară, fluierând. Lanul se legăna în soare ca o mare aurie. Spicele, grele și coapte, se plecau unele către altele și își șopteau ceva, parcă, despre vremea bună. M-am așezat pe un dâmb și am privit. Departe, deasupra bălții, un cocostârc descria cercuri largi, fără să-și miște aripile, ca și cum cerul l-ar fi purtat singur. A doua zi l-am găsit în iarbă, cu o aripă lăsată jos, neputincioasă. […]

Text literar original Era Lumis, „Barza lui Tudor"

Textul 2

Barza albă este una dintre cele mai îndrăgite păsări călătoare din Europa. Primăvara, ea se întoarce din ținuturile calde ale Africii și își caută vechiul cuib, pe care îl repară an de an, adăugând crengi noi. Unele cuiburi, folosite de zeci de generații de berze, ajung să cântărească sute de kilograme. Spre deosebire de multe alte păsări, barza nu cântă: ea „vorbește" lovindu-și ciocul, un sunet sec, ca un toc de lemn, prin care își salută perechea. Hrana ei o formează broaștele, șopârlele, insectele și uneori șoarecii de câmp, motiv pentru care țăranii au privit-o dintotdeauna ca pe un ajutor al gospodăriei. […]

Text informativ original Era Lumis, „Barza albă"