Exercițiul A.A.9 — Subiectul I, EN română · antrenament nr. 10

Textul 1

La marginea satului, lângă râu, se afla moara bunicului meu. Era o clădire veche de lemn, cu o roată mare care se învârtea zi și noapte, împinsă de apa ce cobora din munte. Îmi plăcea să merg acolo în fiecare toamnă, când oamenii veneau cu carele încărcate cu saci de grâu. Bunicul era morarul satului. Îl vedeam mereu alb din cap până-n picioare, pudrat cu făină, dar cu zâmbetul pe buze. În fiecare toamnă, moara avea mult grâu de măcinat, iar el muncea mult, fără să se plângă. „Cine muncește cinstit nu cere mult", îmi spunea, turnând boabele în coșul morii. Priveam vrăjit cum bobul tare de grâu se prefăcea, între pietrele grele, în făină albă ca zăpada. […]

Text literar original Era Lumis, „Moara bunicului"

Textul 2

Pâinea, pe care o vedem în fiecare zi pe masă, are în spate un drum lung, care începe pe câmp. Totul pornește de la bobul de grâu, semănat toamna sau primăvara în pământul reavăn. Grâul crește încet, de-a lungul mai multor luni. Vara, când spicele se fac aurii, sosește timpul secerișului. Boabele sunt culese, apoi duse la moară, unde sunt măcinate între pietre grele sau, astăzi, cu ajutorul unor mașini. Așa se obține făina. Din făină, apă, sare și drojdie, brutarii frământă aluatul și îl lasă să crească. Abia după ce este copt în cuptor, la temperaturi mari, aluatul devine pâinea rumenă și caldă pe care o cunoaștem cu toții. […]

Text informativ original Era Lumis, „De la bob de grâu la pâine"