Exercițiul A.A.1 — Subiectul I, EN română · antrenament nr. 14

Textul 1

Cea mai mare bucurie a copilăriei mele era să merg la fierăria bunicului, la marginea satului. Acolo, într-o clădire scundă și afumată, ardea zi și noapte un foc puternic. Dacă voiai o unealtă trainică, mergeai la fierarul care lucra la marginea satului, fiindcă el bătea fierul atât de bine, încât nimic nu se strica vreodată. Bunicul lua o bară de metal, o vâra în jar și o ținea acolo până se înroșea. Apoi așeza fierul înroșit pe nicovală și începea să lovească cu ciocanul. Focul juca în vatră, iar scânteile săreau ca niște stele mărunte. Din foc și lovituri se năștea, încet, o unealtă frumoasă: o potcoavă, un cui, o secure. Eram ucenicul lui și îl priveam cu admirație. […]

Text literar original Era Lumis, „Fierarul satului"

Textul 2

Fierul este unul dintre cele mai folositoare metale descoperite de om. El se găsește în scoarța Pământului, sub formă de minereu, din care este scos prin topire, la temperaturi foarte înalte. Oamenii au învățat să prelucreze fierul acum câteva mii de ani. Această descoperire a fost atât de importantă, încât o întreagă epocă din istorie se numește Epoca Fierului. Din fier se făureau unelte, arme, potcoave și multe alte obiecte de folos. Meșterul care lucrează fierul se numește fierar. El încinge metalul în foc, până devine moale și roșu, apoi îl modelează lovindu-l pe nicovală cu ciocanul. Meșteșugul cere putere, îndemânare și multă răbdare. […]

Text informativ original Era Lumis, „Fierul și fierăritul"