Exercițiul B.B.5 — Subiectul I, EN română · antrenament nr. 15

Textul 1

În spatele casei bunicilor se întindea o grădină, mândria bunicului meu. Era locul lui de suflet, unde își petrecea cele mai frumoase ceasuri. Când venea primăvara, bunicul săpa grădina ca să pregătească pământul, iar semințele pe care le sădeam încolțeau după câteva săptămâni. Mă lua mereu cu el la lucru. Semănam semințele câte două, la distanță, apoi le acopeream cu grijă. Dimineața, când roua strălucea pe frunze, florile ridicau capul spre soare, ca și cum ar fi vrut să-l salute. „Ai răbdare", îmi spunea bunicul. „O floare frumoasă cere tot atâta răbdare cât un om." Vara, grădina era un curcubeu. Roșiile atârnau ca niște felinare roșii, iar florile umpleau aerul de miros dulce. […]

Text literar original Era Lumis, „Grădina bunicului"

Textul 2

Aproape toate plantele își încep viața dintr-o sămânță. Deși pare mică și lipsită de viață, sămânța ascunde în ea o plantă întreagă, care așteaptă condițiile potrivite ca să se trezească. Pentru a încolți, o sămânță are nevoie de trei lucruri: apă, căldură și aer. Când primește apă, ea se umflă, își rupe învelișul și scoate mai întâi o rădăcină, care coboară în pământ. Apoi apare o tulpiniță firavă, care crește în sus, spre lumină. De acum, planta are nevoie de soare pentru a-și fabrica singură hrana, prin frunzele ei verzi. Cu cât primește mai multă lumină și apă, cu atât crește mai puternică. […]

Text informativ original Era Lumis, „De la sămânță la plantă"