Exercițiul B.B.4 — Subiectul I, EN română · antrenament nr. 16

Textul 1

Antrenorul a citit lista cu voce tare, iar numele meu nu era printre cei șapte. Am rămas pe bancă, cu tricoul numărul 12 tras peste genunchi, și am ascultat cum sala se umple de zgomot ca un borcan de albine. În prima repriză n-am înțeles nimic din meci. Vedeam doar mingea și pantofii care scârțâiau. Când Ana a ratat a treia aruncare, cineva din spatele meu a spus tare că ar fi trebuit să intru eu. M-am făcut mic. Nu voiam să am dreptate în felul acela. La pauză, antrenorul nu ne-a certat. S-a lăsat pe vine în fața noastră și a desenat cu degetul, pe podea, un semicerc. „Aici stă apărarea lor", a spus. „Nu e un perete, e o plasă. Plasele au găuri." […]

Text literar original Era Lumis, „Numărul 12"

Textul 2

Am crezut mult timp că lumea se împarte în doi feluri de oameni: cei care intră în teren și cei care privesc. La unsprezece ani eram convins de asta cu toată seriozitatea de care e capabil un copil care nu se pricepe la nimic anume. Îmi doream să fiu în prima categorie și mă purtam ca și cum a fi în a doua ar fi o rușine pe care trebuie s-o ascunzi. Mi-a trebuit aproape un an ca să înțeleg cât de prost pusă era împărțirea asta. În clasa a șasea, școala noastră a pus în scenă un spectacol. Eu voiam un rol, bineînțeles, și n-am primit niciunul; am ajuns să răspund de lumini, adică să stau într-un colț, cu mâna pe trei întrerupătoare, și să le apăs la momentul potrivit. […]

Text nonliterar original Era Lumis, „Cine apasă pe întrerupător" (eseu)