Exercițiul A.A.2 — Subiectul I, EN română · antrenament nr. 17

Textul 1

Când am coborât în boxă, am văzut că bicicleta pe care tata o lăsase acolo mai avea încă lanțul. Restul arăta rău. Roțile erau mici, ruginite și moi, iar ghidonul stătea strâmb, ca un cap întors să asculte ceva. Mi-a pierit cheful în mai puțin de un minut. Am urcat cele două rânduri de scări și l-am întrebat pe vecinul de la doi, care ține scule într-un dulap mai mare decât bucătăria lui, dacă merită să chem pe cineva. — Să chemi pe cineva pentru ce? a zis el. — Ca s-o arunce. — Adu-o sus. Am adus-o sus. Vecinul a întins pe gresie un ziar, a pus bicicleta pe el cu roțile în aer și a început să o desfacă. Nu se grăbea deloc. […]

Text literar original Era Lumis, „Trei seri"

Textul 2

Am aruncat, cu mâna mea, un aspirator care mai avea nevoie doar de o curea de cauciuc. N-am aflat asta atunci, ci trei ani mai târziu, când un om care repară aparate mi-a explicat, fără nicio urmă de reproș, cât de des se strică lucrurile din pricina piesei celei mai ieftine din ele. M-am simțit prost, și nu pentru bani. Cred că am fost crescuți, generația mea, într-o neîncredere ciudată față de propriile mâini. Ni s-a spus, pe mai multe voci, că lucrurile se cumpără, nu se dreg, și că timpul nostru e prea scump ca să-l dăm pe o curea de cauciuc. Sună rezonabil. […]

Text nonliterar original Era Lumis, „Înainte să arunc ceva, îl deschid" (eseu)