Exercițiul B.B.6 — Subiectul I, EN română · antrenament nr. 2

Textul 1

Bunicul Matei locuiește la marginea mării, într-o casă albă, scundă, cu obloane vopsite în albastru. De cincizeci de ani a tot urcat, în fiecare seară, cele o sută optsprezece trepte ale farului, ca să aprindă lumina care îi călăuzește pe pescari spre țărm. Vara trecută am stat la el o lună. În prima seară mi-a spus: — Ana, dacă vrei să înțelegi marea, învață mai întâi să taci și să asculți. Nu pricepeam ce vrea. Marea mi se părea gălăgioasă, neastâmpărată, mereu grăbită. Dar bunicul avea răbdarea unui om care a privit valurile o viață întreagă. Stăteam amândoi pe stânci, iar el îmi arăta, cu un deget bătătorit, păsările care se roteau deasupra apei. „Ascultă", îmi șoptea. […]

Text literar original Era Lumis, „Lumina bunicului"

Textul 2

Farul este un turn înalt, ridicat pe țărmul mării sau la intrarea în port, a cărui lumină îi ajută pe navigatori să-și găsească drumul și să ocolească stâncile primejdioase. Primul far celebru din istorie a fost cel din Alexandria, înălțat în urmă cu peste două mii de ani și considerat una dintre cele șapte minuni ale lumii antice. Multă vreme, fiecare far a avut un paznic care locuia chiar acolo și care, în fiecare seară, aprindea lumina și o întreținea până în zori. Era o muncă singuratică și grea, mai ales în nopțile de furtună, când de veghea unui singur om atârnau zeci de vieți. […]

Text informativ original Era Lumis, „Farurile"