Exercițiul A.A.8 — Subiectul I, EN română · antrenament nr. 4

Textul 1

L-am găsit într-o seară de toamnă, ghemuit lângă poarta noastră, ud și tremurând. Era un cățel mic, slab, cu o ureche ruptă și cu ochii mari, în care se citea o rugăminte fără cuvinte. Mama a vrut să-l alunge, dar eu m-am așezat lângă el, în ploaie, și n-am vrut să plec. Până la urmă, l-am adus în casă, înfășurat în haina mea. L-am numit Lăbuș, fiindcă avea niște labe caraghioase, prea mari pentru trupul lui. În câteva săptămâni s-a făcut bine și a prins putere. Deși era mic și slab la început, Lăbuș lătra ori de câte ori se apropia un străin, ca să-și apere stăpânii. Tot satul îl cunoștea: era cățelul care păzea casa noastră ca un soldat credincios. […]

Text literar original Era Lumis, „Lăbuș"

Textul 2

Câinele este, de mii de ani, cel mai apropiat dintre animalele domestice. Oamenii de știință cred că strămoșul lui a fost lupul și că prietenia dintre om și câine a început în vremea vânătorilor preistorici: lupii mai blânzi se apropiau de taberele oamenilor pentru resturi de hrană, iar oamenii au înțeles curând cât de folositori le pot fi la vânătoare și la pază. Cu timpul, din acești lupi îmblânziți s-au născut zeci de rase, fiecare crescută pentru o anume treabă: unele pentru a păzi turmele, altele pentru a trage sănii, a căuta oameni pierduți sub zăpadă sau a ține companie. Ceea ce îi deosebește pe câini de aproape toate celelalte animale este atașamentul lor față de om. […]

Text informativ original Era Lumis, „Câinele, cel mai vechi prieten al omului"