Exercițiul A.A.9 — Subiectul I, EN română · antrenament nr. 6

Textul 1

Bunicul avea, în odaia lui, un raft de cărți care urca până în tavan. Pe o masă de lemn, lângă raft, stăteau mereu câteva cărți deschise. Pentru mine, copil fiind, raftul acela era un munte fermecat, plin de comori pe care abia așteptam să le descopăr. Cărțile lui miroseau a praf, a vreme și a depărtări, iar coperțile lor, roase pe la colțuri, păreau niște hărți vechi. În fiecare seară, bunicul lua câte o carte și îmi citea cu glas domol, schimbându-și vocea după fiecare personaj. Așa am cunoscut corăbii care înfruntau furtuni, cavaleri, insule pustii și păduri în care te puteai rătăci. […]

Text literar original Era Lumis, „Bunicul și cărțile"

Textul 2

Cartea, așa cum o cunoaștem azi, este rezultatul unei povești de mii de ani. La început, oamenii nu scriau pe hârtie, ci pe ce aveau la îndemână: pe plăci de lut, pe papirus făcut din trestie sau pe pergament, pregătit din piei de animale. Cărțile erau rare și foarte scumpe, fiindcă fiecare trebuia copiată de mână, literă cu literă, de către călugări care munceau ani întregi la un singur volum. Totul s-a schimbat în secolul al XV-lea, când Johannes Gutenberg a inventat tiparul cu litere mobile. De atunci, cărțile au putut fi multiplicate repede și ieftin, iar cunoașterea a încetat să mai fie privilegiul câtorva. […]

Text informativ original Era Lumis, „Scurtă istorie a cărții"