Exercițiul A.A.6 — Subiectul I, EN română · antrenament nr. 8

Textul 1

În fiecare vacanță, mă duceam la bunicul meu, olarul satului, ca să-l privesc lucrând. Atelierul lui, o odaie mică și răcoroasă, mirosea a lut umed și a lemn ars. În mijloc, sub o fereastră, stătea roata veche pe care o moștenise de la tatăl său. Bunicul lua un bulgăre de lut, îl așeza pe roată și începea s-o învârtă cu piciorul. La început, lutul părea o piatră fără formă, dar, sub degetele lui, prindea viață. Mâinile lui parcă aveau minte: știau singure unde să apese și unde să se oprească. În câteva clipe, din pământul acela mut se ridica un vas subțire, ca o floare care se deschide. […]

Text literar original Era Lumis, „Roata olarului"

Textul 2

Lutul este unul dintre cele mai vechi materiale folosite de om. El se găsește în pământ, mai ales pe malurile apelor, și are o însușire deosebită: când este umed, poate fi modelat în orice formă, iar când se usucă și este ars, devine tare ca piatra. Olăritul a apărut cu mii de ani în urmă, când oamenii au descoperit că din lut pot face vase pentru păstrat apa și hrana. La început, vasele erau modelate doar cu mâna. Mai târziu a fost inventată roata olarului, care a ușurat mult munca și a dat vaselor o formă mai regulată. După ce este modelat, vasul se lasă la uscat, apoi se arde într-un cuptor special, la temperaturi foarte înalte. Focul întărește lutul și îl face rezistent la apă. […]

Text informativ original Era Lumis, „Cum se naște un vas de lut"