Exercițiul B.B.8 — Subiectul I, EN română · antrenament nr. 3

Textul 1

Domnul Filip avea cel mai mic atelier de pe stradă, o încăpere cât o cutie de chibrituri, plină de ceasuri de toate felurile. Pe pereți, zeci de pendule băteau fiecare altfel, ca o orchestră care nu se pune niciodată de acord. Eu treceam pe acolo în fiecare zi, în drum spre școală, și mă opream cu nasul lipit de geam. Într-o dimineață, domnul Filip mi-a făcut semn să intru. — Ce meserie ai vrea să înveți, băiete? m-a întrebat. N-am știut ce să răspund. Cine intra în atelierul lui înțelegea repede că, dacă voia să învețe meșteșugul, trebuia să aibă răbdare. „Stai jos și privește", mi-a spus. […]

Text literar original Era Lumis, „Ceasornicarul"

Textul 2

De când există, omul a căutat mereu să măsoare timpul. La început s-a folosit de soare: umbra unui băț înfipt în pământ arăta, după lungimea și direcția ei, ce oră era. Așa a apărut cadranul solar, primul „ceas" din istorie. El avea însă un mare neajuns: nu funcționa noaptea și nici pe vreme noroasă. Mai târziu au fost inventate clepsidra, care măsura timpul prin scurgerea nisipului dintr-un vas în altul, și ceasul cu apă. Abia în Evul Mediu au apărut primele ceasuri mecanice, cu rotițe și greutăți, montate de obicei în turnurile bisericilor, ca să fie auzite de tot orașul. […]

Text informativ original Era Lumis, „Cum a învățat omul să măsoare timpul"