Într-o după-amiază ploioasă, am urcat cu bunica în pod, ca să căutăm niște lucruri vechi. Acolo, într-un colț, se afla un cufăr de lemn, cu o broască ruginită. Când l-am deschis, am găsit înăuntru un teanc de scrisori legate cu o panglică.
Bunica le-a luat cu grijă, ca pe niște comori. Hârtia lor, fină ca o pânză de păianjen, era îngălbenită de ani, iar literele mărunte păreau că-mi șoptesc povești de demult.
— Câte scrisori ai păstrat, bunico? am întrebat-o uimit.
— Pe toate, mi-a răspuns zâmbind. Fiecare scrisoare era o fereastră spre trecut. Amândouă scrisorile de deasupra sunt de la bunicul tău, de pe vremea când eram tineri. Nu lipsește din ele niciun rând.
Când deschidea cufărul, bunica, care păstra fiecare rând, mulțumea în gând oricui îi scrisese cândva. Am privit-o cum mângâie foile vechi și am înțeles că, pentru ea, acele scrisori valorau mai mult decât aurul.
De atunci, ori de câte ori scriu cuiva câteva rânduri, îmi amintesc de cufărul bunicii și de căldura și de amintirea pe care le poate păstra, peste ani, o simplă foaie de hârtie.
Text literar original Era Lumis, „Scrisorile bunicii"
- *cufăr — cutie mare de lemn pentru păstrat lucruri
- *a se îngălbeni — a căpăta culoarea galbenă (despre hârtia veche)
Înainte de telefoane și de internet, oamenii țineau legătura mai ales prin scrisori. O scrisoare era scrisă de mână, pe hârtie, apoi pusă într-un plic pe care se lipea un timbru. Astfel începea o călătorie care putea dura zile sau chiar săptămâni.
În vremurile de demult, scrisorile erau duse de curieri călare, din oraș în oraș. Mai târziu, au apărut serviciile de poștă, cu trăsuri, apoi cu trenuri și avioane, care transportau mii de plicuri dintr-un loc în altul.
Fiecare scrisoare purta cu ea nu doar cuvinte, ci și emoții: bucuria unei vești bune, dorul celor plecați departe sau grija părinților pentru copiii lor. De aceea, primirea unei scrisori era, adesea, un adevărat eveniment.
Astăzi, un mesaj ajunge în câteva clipe, oriunde în lume. Este mai rapid, dar poate mai puțin prețios. O scrisoare scrisă de mână rămâne, și acum, un semn de respect și de apropiere, pe care mulți îl păstrează cu drag ani la rând.
Text informativ original Era Lumis, „Cum călătoreau scrisorile"
- *curier — persoană care duce scrisori și mesaje
- *timbru — mică etichetă lipită pe plic, care arată că taxa poștală a fost plătită